Retro Știința cu Florin Jianu - Episodul 12

A sosit momentul pentru un nou episod din rubrica „Retro Știința cu Florin Jianu”. Vă redăm textul mai jos.

„În 1981, cu câteva săptămâni înainte de câștigarea primului event, când Universitatea încă nu devenise Craiova Maxima, editura craioveană ,,Scrisul Românesc" scotea din tipar o carte semnată de Gheorghe Rădulescu, Alexandru Firescu și Nicolae Opriș, ,,Fotbalul craiovean de-a lungul anilor", o poveste începută cu Craiu Iovan și Rovine Grivița, continuată cu campioana de război FC Craiova și terminată atunci, în 1981, cu deja dubla campioană națională Universitatea Craiova.

La finalul cărții, printre fotografiile alese de autori se află și una alb-negru, cu 18 copii aliniați lângă câteva mingi. În fața lor, cu mâinile întinse pe lângă corp, militărește, este un copil blond, care pare că transmite ceva antrenorului. Descrierea pozei este scurtă și teribil de emoționantă: ,,Grupa de copii 1956, dând raportul prin șeful promoției, Ilie Balaci."

Este probabil cea mai veche fotografie cu Minunea Blondă în echipamentul Științei.

Până în 1981, la apariția acestei cărți, povestea lui Ilie Balaci are frumoase repere dar vom începe direct cu anul 1973 când, la 16 ani și 10 luni, debutează pentru Universitatea Craiova la Petroșani, titular contra Jiului, admiră în minutul 27 golul idolului său, căpitanul Oblemenco, este schimbat apoi în minutul 73 cu Berneanu iar la final este certat de Petre Deselnicu, dar ascultă în vestiarul Jiului și profeția Taipanului: ,,O să ajungi mare fotbalist."

Pe 19 septembrie 1973, Ilie debutează în Cupa UEFA pe Stadio Comunale din Florența. Joacă ultimele douăzeci de minute în egalul din Italia și prima repriză din victoria de pe Central, eliminând Fiorentina lui Antognoni.

În etapa a 15 a marchează în Trivale împotriva Argeșului lui Dobrin primul său gol în campionat, în minutul unu.

Luna ianuarie a anului 1974 îl găsește pe Ilie Balaci în lotul naționalei, într-un turneu cu meciuri de verificare în Algeria și Spania.

Devine titular incontestabil la Craiova și luna martie vine cu debutul la echipa națională, titular într-un amical cu Franța pe ,,Parc de Princes".

Pe 19 iunie îl schimbă pe Oblemenco în minutul 85 la Ploiești în meciul care ne face campioni pentru prima dată.

Ilie Balaci pierde o finală de Cupa României în 1975, înscrie un gol senzațional în finala câștigată cu Steaua în 1977, mai câștigă o Cupă în 1978, scrie istorie la Leeds în 79, câștigă al doilea titlu cu Știința și se luptă cu Interul lui Marini, Prohaska și Altobelli în 1980.

Cum s-a scris după 1981(anul apariției volumului) povestea puștiului blond din paginile cărții lui Rădulescu, Opriș și Firescu știm cu toții.

Pentru a înțelege de ce drumul (încheiat prea devreme) în lumea fotbalului mare a fost atât de glorios trebuie să ne amintim de următoarele confruntări ale lui cu Giancarlo Antognioni.

14 septembrie 1982, o zi înaintea meciului de la Craiova cu Fiorentina.

Interviu Ilie Balaci :

"De la distanță, Antognoni pare un monstru al fotbalului. Vreau însă să-l văd de aproape, să mă întâlnesc cu el în teren, acolo unde nimeni nu poate spune dinainte că este câştigător. Când am mingea la picior, nu mă tem de zece ca Antognoni."

15 septembrie 1982, stadionul Central, Craiova.

Ilie Balaci, echipat în alb-albastrul oltenesc îl învinge pe campionul mondial Giancarlo Antognoni, purtător al violetului florentin.

În retur, înscrie din penalty chiar căpitanul Fiorentinei, dar golul nu ajută.

Ilie Balaci îl elimina din nou, după nouă ani, pe Giancarlo Antognoni.

Alături de Antognoni au mai jucat campionii mondiali din 1982 Galli, Graziani, dar și laureații din 1978 Passarela și Bertoni.

4 decembrie 1982. Ilie Balaci se întoarce pe Stadio Comunale, de data aceasta cu echipa națională. România nu pierde, Minunea Blondă se întoarce la Craiova și peste patru zile elimină Bordeaux-ul lui Tresor, Tigana, Giresse din Europa.

6 aprilie 1983, stadionul "23 August", București. Ultima confruntare dintre Ilie Balaci și Giancarlo Antognoni. De data aceasta, italianul venise cu toți campionii mondiali, cu naționala Italiei. Pentru a nu lăsa urme de îndoială, Minunea Blondă, de astă dată în galbenul național îl trimite pe Antognoni, echipat în alb-albastrul squadrei azzurra înfrânt în Italia.

În 1981, când Rădulescu, Firescu și Opriș publicau în ,,Fotbalul craiovean de-a lungul anilor" fotografia cu puștiul blond dând raportul antrenorului nu aveau de unde să știe că abia atunci începea epopeea lui Ilie Balaci.

Peste mulți ani, Minunea Blondă își amintea de cei care i-au așezat mingea la picior: ,,Primul a fost nea Gică Scăeșteanu. Nu aveam nici opt ani. Nu pot, deci, să vă spun cât lucra el cu noi ca să ajungem fotbaliști. Nu aveam pe atunci capacitatea de a măsura. Dar cât s-a străduit să ajungem oameni, da, asta pot s-o apreciez. Niciodată nu ar fi jignit copiii. Și cine erau acești copii? Mulți erau adunați de pe maidan. Dacă te auzea că scoteai o vorbă urâtă pe gură era mare supărare.

Pe urmă a venit nea Nelu Gârleșteanu, fost fotbalist, om integru, excelent meseriaș, ca dovadă că a scos mulți jucători mari."

Ilie Balaci spunea că povestea puștiului din Bistreț nu putea fi scrisă decât de Ioan Chirilă sau Fănuș Neagu, prietenii lui cu condei la fel de magic precum pasele lui. Ce nu știa Iliuță este că fiecare om care l-a iubit are propria lui poveste cu Minunea Blondă care a învins campioni mondiali.”

#RetroStiinta