Retro Știința cu Florin Jianu - Episodul 3

Sâmbătă e ziua retro și v-am pregătit cel de-al treilea episod din rubrica „Retro Știința cu Florin Jianu”. Vă redăm textul integral mai jos.

„Prima promovare a Științei Craiova în Divizia B a fost obținută în 1954 de antrenorul Nicolae Oțeleanu, veteran de război, locotenent colonel în rezervă decorat pentru luptele din al doilea război mondial. Peste 8 ani, revine pe banca echipei în returul sezonului și termină pe locul 5 într-o serie din care avea să promoveze Dinamo Pitești.

În sezonul 1963-1964 în seria I a Diviziei B favorite la promovare erau Metalul Târgoviște și Dinamo Bacău iar primele meciuri confirmau părerea specialiștilor.

Constantin Deliu, peste ani secund al lui Constantin Cernăianu în anul primului titlu și antrenor principal când Craiova a a câștigat prima cupă, fundaș titular în echipa lui Oțeleanu, îi povestea jurnalistului Laurențiu Dumitrescu: ,,La început, e adevărat, a fost ca o bătută pe loc, câștigam acasă, pierdeam greu afară și toată toamna lui ‘63 ne-am menținut la jumătatea clasamentului. Așa a fost turul. Fără sare și piper. Tot așa a început și returul. Dorul de aventură bântuia mințile altor echipe, noi ne vedeam de mersul nostru, ofeream suporterilor victorii sigure pe Tineretului și credeam că e suficient. Dar nu era. Sângele oltenilor începuse să clocotească, să curgă mai năvalnic. Pe la începutul lui mai, Oțeleanu a început să strige la noi: ,,Ce sunteți voi, mă, bărbați sau niște muieri fricoase? Accept neputința, dar nu suport lașitatea sau eschivarea. Și vă dau pe toți afară și-o să joc cu juniorii. A început să îmi fie rușine să dau ochii cu oamenii din oraș? Vouă nu?”

Peste câteva zile, pe 3 mai 1964, Știința Craiova termină la egalitate, 0-0, în deplasare la liderul seriei, Poiana Câmpina, fotbaliștii jucând așa cum înțeleseseră atunci, în vestiar, că vrea Oțeleanu să joace, până la epuizare. Dumitru Lovin își amintea că la întoarcere spre Craiova, în autobuz, antrenorul nu le-a spus nimic, nu i-a lăudat, nici nu i-a băgat în seamă. Atunci au început să se gândească la promovare. Mai erau câteva etape și fostul militar cu nume predestinat merita să lupte pentru el, pentru craiovenii despre care spunea că îi este rușine să îi privească în ochi.

Din momentul în care vocea antenorului Oțeleanu a tunat în vestiarul Științei, echipa a avut următoarele rezultate: 0-0 la Câmpina, 3-0 cu Ceahlăul Piatra Neamț, 1-0 la Brașov, 3-2 cu Flacăra Moreni, 2-0 cu Unirea la Râmnicu Vâlcea, 2 -2 la Pașcani. De la mijlocul clasamentului, Știința a urcat, fiind chiar lider etape bune.

14 iunie 1964. Trei echipe își joacă șansele de promovare în Divizia A: Metalul Târgoviște, Știința Craiova și Poiana Câmpina. Primele două jucau în Bănie, Câmpina avea doar varianta victoriei la Pașcani.

Niciodată parcă nu mai fremătase orașul ca în ziua aceea. La ora 17 Stadionul Tineretului, plin încă de dimineață, se cutremura. De șapte minute are nevoie Anton pentru a înscrie cu capul un gol ce înnebunește tribunele. Craiovenii încep să joace cu încredere și Onea, Lovin, Ganga, Deliu, Bărbulescu au între minutele 20 și 25 cinci ocazii mari.

La Pașcani, Poiana Câmpina primise gol în minutul 37, dar vestea ajunge mai greu la Craiova, abia la pauza meciului. Încă 45 de minute de luptă, minute care pot fi ultimele în divizia secundă. În minutul 60 Câmpina egalează și încă un gol ar lăsa Știința în B, dar vine tot un gol al Pașcaniului și craiovenii, descătușați, mai marchează de două ori în ultimele minute: Lovin și Onea.

În ,,Sportul Popular” din 15 iunie 1964, ,,trimisul ziarului la Craiova”, tânărul Ioan Chirilă consemna: ,,După lupte seculare care au durat…mulți, mulți ani și 26 de etape, Craiova reintră în categoria A. Încă de la ora 11, mii de craioveni s-au prezentat la teren, deși ploaia a căzut fără întrerupere în tot cursul zilei și s-a oprit chiar la semnalul arbitrului , în fața unui stadion arhiplin, cu scandări și trompete.”

La final, Nicolae Oțeleanu a ,,dat ochii cu oamenii din oraș” cu mândrie, iar învingătorii lui născuți dintr-o ceartă și o răbufnire de orgoliu în vestiar , portarul Vasilescu, fundașii Geleriu, Lungan, Deliu, Dumitrescu, mjlocașii Bărbulescu, Petca, atacanții Ganga, Anton, Lovin, Onea, precum și rezervele Tetea, Papuc și Bîscă au sărbătorit până târziu în noapte .

În 1964, când Știința Craiova promova, Ioan Chirilă avea 38 de ani și era pe Tineretului, Sebastian Domozină avea 26 de ani și peste puțin timp, chiar în prima etapă a campionatului Diviziei A 1964-1965, Știința Craiova-Steaua București, era asistentul consacratului Nicolae Soare la microfonul radio, Ion Oblemenco debuta cu gol pentru Rapid București la Cluj, neștiind că peste doi ani se va întoarce dezamăgit și umilit din Giulești în Oltenia natală, va prelua de la corăbianul lui Deliu banderola de căpitan și va deveni legendă.

Astăzi doar ruinele Tineretului mai păstrează povestea frumoasă a acelei zile de vară, iar meci de meci, chiar și în pandemie, un bătrân care a fost și atunci, pe 14 iunie 1964 lângă echipa lui Lache Oțeleanu ridică fularul sus și cântă imnul tare pe un stadion cu tribune goale, cu o voce ce este parcă ecoul vuietului de atunci de la Minerva, de pe toată strada Unirii.”

#RetroStiinta