Mangia: ”Sunt norocos să antrenez niște băieți minunați, într-un oraș îndrăgostit de fotbal. Iubesc Craiova!”

Devis Mangia este un tip plăcut, mereu jovial, cu un râs molipsitor. Nu uită să fie însă și exigent cu jucătorii săi, dar mai ales cu el însuși. Până la înfrângerea nemeritată cu CFR Cluj de duminică, italianul era neînvins în Liga I, iar Craiova practică, sub comanda lui, un joc solid, greu de descifrat de adversari și care ne dă tuturor mari speranțe pentru viitor. Aflați impresiile lui Mangia despre România și Craiova, dar și convingerile și secretele lui, din acest interviu-eveniment.

„Suntem un club serios, cu ambiții mari”

De ce ați ales să veniți la Universitatea Craiova și cât de mulțumit sunteți acum de decizia pe care ați luat-o?

Am ales Universitatea pentru că încă de la primele discuții am simțit că vorbesc cu persoane foarte serioase, începând cu principalul finanțator. Mi-a plăcut mult proiectul care mi-a fost propus, este unul de viitor, îndrăzneț și bine gândit. Acum sunt foarte fericit cu alegerea pe care am făcut-o, pentru că aceste luni mi-au confirmat în totalitate așteptările pe care mi le creasem. Suntem un club serios și cu ambiții mari.

Cât de greu v-a fost să vă acomodați la fotbalul românesc în general și la orașul Craiova în particular? Care au fost provocările, poate chiar dificultățile?

Îmi iubesc meseria și, în lunile care au precedat prima etapă, am avut ocazia să studiez foarte atent fotbalul din România. Asta m-a ajutat mult, faptul că am muncit să cunosc această țară și mai ales fenomenul fotbalistic intern. Nu știu dacă putem vorbi despre dificultăți, sunt doar micile obstacole tipice pentru orice persoană care vine să lucreze într-o țară străină. De pildă, oamenii din respectiva țară pot fi un pic reticenți la început. Dar și asta s-a rezolvat repede în România, acum pot spune că lucrez într-un colectiv în care cu toții, români, italieni sau alte naționalități avem încredere unii în ceilalți. În ceea ce privește Craiova, nu am avut nici cea mai mică problemă de acomodare. Iubesc orașele care sunt atât de pasionale când vine vorba de susținerea propriei echipe, iubesc Craiova.

Vă place ceva la România în mod special?

Nu știu dacă în mod special, aș zice că îmi place totul. Sunt un tip curios, ador să cunosc locuri și oameni noi și sunt fascinat de tradițiile locale, românești și oltenești deopotrivă.

Sincer, la ce nivel vedeți Liga I comparând-o cu Serie B, de pildă?

Cred că, per total, echipele din România ar fi în prima jumătate a Seriei B italiene. Dar sunt și câteva echipe care ar face față fără mari probleme în Serie A, iar Știința este una dintre ele.

Care sunt plusurile pe care credeți că le-ați adus la Craiova de la venirea dumneavoastră, în ceea ce privește metodele de antrenament, tactica sau orice alt aspect?

Sincer, nu cred că eu sunt cel care trebuie să răspundă la această întrebare. Întrebați-i pe ceilalți, pe proprietarul clubului, pe președinte, chiar pe jucători. Tot ce pot eu să spun este că pun la dispoziția Universității Craiova toate cunoștințele mele, în toate aspectele jocului.

Cât de mult studiați, pentru a fi un antrenor mai bun? Citiți cărți sau articole de specialitate despre ultimele descoperiri și tendințe, în ceea ce privește fotbalul și metodele de antrenament?

Cred că este esențial ca un antrenor bun să fie mereu la curent cu tot ceea ce este nou în fenomen. Trebuie să fie mereu curios, mereu dornic să descopere, să identifice inovațiile și să le aplice. Eu, unul, îmi propun să învăț ceva nou în fiecare zi și nu mă feresc să recunosc că învăț și de la alții. În ziua când voi ajunge să am impresia că știu totul despre fotbal, atunci cred că e momentul să mă las de această meserie, mai bine.

”Fanii să-și facă abonament pe noul stadion, pentru că îi vom face fericiți acolo”

Liga Profesionistă v-a ales de trei ori antrenorul etapei, dintr-un total de opt runde. Care credeți că e cheia succesului dumneavoastră în România?

Este în primul rând meritul jucătorilor mei. Am norocul să antrenez niște băieți minunați, dedicați și pasionați de fotbal și de echipa pentru care joacă, care dau totul la antrenamente și la meciuri pentru aceste culori. Nu sunt doar vorbe în vânt: e o plăcere să-i antrenez zilnic pe jucătorii mei. Desigur, munca staff-ului meu este și ea foarte importantă.

Apropo, cât de mult contează staff-ul dumneavoastră în munca pe care o depuneți și ce atribuții are fiecare component al acestuia?

Cum spuneam, munca staff-ului este fundamentală pentru succesul echipei și, implicit, al meu. Deși eu sunt cel care îi coordonează și care ia deciziile finale și își asumă responsabilitatea, mă încred în totalitate în oamenii cu care lucrez, pentru că sunt profesioniști adevărați și e un noroc pentru mine să-i am aproape. Echipa este compusă din doi antrenori secunzi, Andrea Tedesco și Daniel Pîrvu, care lucrează cu mine pe teren, trei preparatori fizici (doi dintre ei, Cornel Blejan și Simone Fornari, lucrează pe teren, iar al treilea, Francesco Zanasi se ocupă de monitorizarea antrenamentelor, de strategiile de invididuale și, în colaborare cu staff-ul medical, de nutriția jucătorilor), un antrenor cu portarii, Cătălin Mulțescu și un analist video, Marco Ceccomori.

Cât timp alocați studierii adversarilor și ce implică acest studiu?

În general preferăm să ne concentrăm asupra echipei noastre și credem că, dacă noi ne facem treaba bine, putem câștiga împotriva oricărui adversar. Evident că studiem particular și viitorul oponent, dar tot pentru ca ulterior să identificăm ce putem noi face, având în vedere strategia lor, ca să le creăm dificultăți. Noi trebuie să controlăm jocul, nu ei, ei trebuie să intre în jocul nostru, nu viceversa.

Vă considerați un antrenor strict sau mai degrabă unul permisiv?

Nu știu ce să zic despre asta. Mă consider un antrenor sincer și sunt în general un tip direct, spun mereu jucătorilor mei ce gândesc și aștept același lucru din partea lor.

Cum vă motivați jucătorii înainte de meciuri și ce le spuneți la pauză, de pildă dacă s-a întâmplat să facă o primă repriză mai slabă?

Nu am o singură abordare. Consider că fiecare partidă și fiecare moment trebuie tratate diferit, în funcție de particularitățile evenimentelor pe care tocmai le trăim, asta e ceea ce contează: să fim spontani și să înțelegem pe loc ce trebuie să spunem sau să facem. În general, prefer să nu vorbesc foarte mult la pauză și să induc o stare de calm și de încredere jucătorilor. Le subliniez două-trei idei de bază și le cer să iasă pe teren și să le pună în aplicare, iar jucătorii de obicei răspund bine la acest lucru.

Ne puteți da un exemplu de discurs motivațional care a funcționat, în acest sezon?

Hahaha, chiar vreți să știți tot? Fiecare antrenor trebuie să aibă un mic secret. Dar uite, vă pot spune că în anumite momente folosesc unele filmulețe, de obicei pregătite dinainte, care cred eu că vor da o motivare specială jucătorilor, care le induc o anumită stare și trăiri mult mai intense.

Presa vă consideră un antrenor mai degrabă imprevizibil, păreți mereu capabil să vă surprindeți adversarul cu sistemul de joc sau cu modul în care alegeți primul 11. Este asta una dintre tacticile dumneavoastră sau respectivele schimbări sau petrecut mai degrabă ca o urmare directă a stării și situației jucătorilor din lot?

Puteți spune că e o tactică. Așa cum spuneam și mai devreme, căutăm mereu să creăm situații care să surprindă și să pună probleme adversarilor. Acesta este motivul pentru care apelez la schimbări, deși principiile de joc pe care le pretind sunt mereu aceleași.

Ce credeți despre noul stadion și cât de importantă credeți că va fi mutarea echipei pe acesta? Credeți că prestația echipei va fi și ea îmbunătățită, datorită noii arene?

Îmi place mult noul stadion, este o arenă fantastică. Sperăm să jucăm în noua noastră casă cât mai repede posibil. Și da, e normal ca jocurile pe acest stadion superb, jucate în fața a 30.000 de suporteri pătimași, să dea și jucătorilor un stimul suplimentar, pentru că ne vom dori chiar și mai mult să-i facem pe fani  fericiți. Și cred că vom reuși, așa că îi sfătuim să-și cumpere abonament de pe acum.

Ce jucători din Liga I credeți că ar putea fi oameni de bază și la formații de Serie A?

Nu îmi place să nominalizez sau să vorbesc despre adversari, dar categoric la Universitatea avem mulți fotbaliști care ar face față fără probleme la echipe de Serie A.

”Îmi respect prea mult meseria ca să am timp liber”

Numele dumneavoastră, Mangia, are practic o referință gastronomică inclusă, iar bucătăria italiană este faimoasă în toată lumea. Sunteți un gurmand și, dacă da, ce feluri de mâncare preferați?

Hahahahaha! Bineînțeles că apreciez bucătăria de calitate, cine n-o face? Dacă ar fi să aleg anumite preparate, cred că pastele și cele pe bază de pește sunt preferatele mele.

Cum vă petreceți timpul liber?

Care timp liber? (râde) Îmi respect prea mult meseria ca să am timp liber. Practic, timpul liber al unui antrenor este acela când doarme sau se odihnește. Desigur, mai avem și vacanțe, iar pe acelea îmi place să le petrec cu familia ori călătorind, în căutare de locuri și experiențe noi.

Aveți vreo poreclă?

Din câte știu eu nu, dar am o presimțire că dacă vorbiți cu jucătorii mei, s-ar putea să descoperiți că am totuși câteva (râde).

Ce ne puteți spune despre copilăria dumneavoastră din Italia și despre cele mai frumoase amintiri pe care le aveți de când erați copil?

Am fost un copil fericit, am crescut într-o familie frumoasă, unde mi s-au transmis valori sănătoase și corecte. Nu aș putea să aleg doar anumite amintiri, toată copilăria mea a fost superbă și le sunt recunoscător părinților mei pentru modul în care m-au educat.

Care credeți că sunt amintirile cu care vor rămâne suporterii Craiovei, peste 20 de ani să zicem, despre perioada petrecută de dumneavoastră pe banca Științei?

Mi-ar plăcea să fiu ținut minte ca un om onest și pasionat de meseria lui, dar, desigur, visul meu este să intru în istoria acestui club și, implicit, în sufletul generațiilor viitoare de fani printr-un trofeu sau chiar mai multe câștigate cu Universitatea. Acest oraș și minunații noștri suporteri merită din plin să fie din nou fericiți și știm cu toții că asta se poate realiza dar obținând un trofeu. Pentru asta muncim, pentru asta vrem să fim ținuți minte.