Splendoare în iarbă: Știința – Iași 4-1

Universitatea a făcut spectacol și Mitriță a oferit un hattrick în a doua victorie a alb-albaștrilor din playoff: 4-1 cu Iași, la doar o oră distanță de calificarea istorică în finala Cupei EHF a handbalistelor oltence.

Cu Glavina și Gardoș în premieră titulari, Știința și-a regăsit apetitul ofensiv și a amenințat poarta lui Koșelev încă din start, cu vârful croat prezent în mai toate fazele periculoase din primele 60 de minute.

Primul gol a venit cu destul noroc, în minutul 18: șut puternic de la 20 de metri al lui Mitriță, ușor deviat, iar portarul advers este păcălit. La 1-0 jocul se descătușează, iar Glavina are șansa să-și facă debutul ca titular de vis, după ce îl driblează superb pe Frăsinescu și șutează elegant la colțul lung, dar Koșelev are o intervenție excelentă. Dimitrov refuză să lase o repriză la discreția Craiovei să se termine doar cu 1-0 pe tabelă și întoarce perfect o minge din tușă, înspre Mitriță, care lovește fulgerător din prima de la 14 metri – balonul mușcă transversala și zguduie plasa, aducând liniștea pe Oblemenco, după o zi zbuciumată, dar fericită, una de notat în calendarul Olteniei.

Tot Mitriță și Glavina sunt la originea unui contraatac superb în minutul 10 al reprizei secunde, încheiat cu o pasă a primului către Bărbuț. Extrema originară din Baia de Aramă (Mehedinți) îl driblează frumos pe portarul ieșenilor, iar acesta îi pune piedică, gest nesancționat cu al doilea cartonaș galben de către centralul partidei. Mitriță transformă cu siguranță penaltiul și cântecele peluzei răsună, parcă, de trei ori mai frumos, la 3-0.

Până la final, atât Iașiul cât și Craiova mai punctează, fiecare câte o dată, oaspeții prin Danale, după o neatenție în apărarea noastră, iar Știința prin Dimitrov (și el excelent astăzi), după o centrare impecabilă a nou-intratului Briceag.

Universitatea revine la 4 puncte de primul loc și se distanțează la 5 de urmăritoarea podiumului, Viitorul. Dar cel mai important meci al sezonului de până acum va urma abia joi, când avem de făcut împreună, tot pe noul și în același timp străvechiul Oblemenco, primul pas către o finală pe care o așteptăm de mai bine de două decenii.