Despre fotbaliștii care nu mor niciodată - Povestea lui Zoltan Crişan

Sunt 14 ani de dor de Zoli, dar trebuie să ne ridicăm privirea-n ceruri și să-l aplaudăm pe cel care miercuri, 3 mai, ar fi aniversat în alb și albastru 62 de primăveri.

Povestea vieții lui Crișan începe fără început și se sfârșește fără sfârșit! Născut la Oradea, într-o familie de unguri, Crișan s-a făcut pe veci de-al nostru: “Zoli Olteanu’ ”! A picat în Bănie în 1974, după ce a refuzat Dinamo: “Nu mi-au plăcut niciodată uniformele”! Timp de zece ani, Universitatea Craiova s-a confundat cu Zoltan Crișan și invers, în inegalabila perioadă din istoria “Campioanei unei mari iubiri”.

Între 1974 și 1984, Zoli a strâns 237 de meciuri și 40 de goluri pentru Craiova. Au fost exact anii în care Crișan a jucat pentru naționala României: 46 de meciuri și 4 goluri. A rămas celebru pentru golul marcat pe “Santiago Bernabeu”, în fața a 100.000 de spectatori, când Romania a terminat la egalitate, 1-1, jocul cu Spania, din preliminariile Euro ‘76: dribling în fața lui Vicente Del Bosque, șut printre picioarele portarului Irribar și… Goooooool!

Pe 14 octombrie 2003, Craiova Maxima și-a pierdut primul dintre fii. Legenda spune că Zoli a murit, prima dată, pe 20 aprilie 1983. În minutul 78 al meciului cu Benfica, voleul lui Crișan a nimerit transversala lui Bento. Două degete mai jos ar fi însemnat finala Cupei UEFA pentru “Campioana unei mari iubiri”…

Cum l-a văzut  “Minunea blondă”, Ilie Balaci, pe inegalabilul Zoli? “Am cunoscut un om senzațional. Nu știu cum să numesc sentimental care mă încearcă acum. Lacrimile îmi sunt pe obraz. Eu n-am avut frate, dar am ținut la Zoli așa cum țin la un frate. Așa cum țin la Negrilă, la Tilihoi…”.