Pentru matale, nea Ilie!

Știința învinge FCSB cu 2-1, într-o seară tristă pentru întreg fotbalul românesc, dar încheiată cu o descătușare de entuziasm pe Ion Oblemenco. De undeva din ceruri, Ilie Balaci s-a bucurat și el pentru o victorie mare, încheiată totuși în lacrimi. De tristețe, dar și de speranță. Universitatea Craiova e iarăși o forță a fotbalului românesc, așa cum și-ar fi dorit cei mai iubiți dintre olteni: Balaci, Oblemenco, Crișan, Ștefănescu, Tilihoi.

FCSB începe mai bine partida și Kelic este lovit de minge la un șut al lui Coman apărat inițial excelent de Pigliacelli, iar mingea se scurge în poartă. 30.000 de oameni nici nu țin cont de golul rivalilor, pentru că era minutul magic, 8, în care spiritul lui Ilie Balaci își face simțită prezența pe stadion mai mult ca oricând.

Și spiritul avea să rămână acolo în repriza secundă.

Mihăilă și Bărbuț încep într-o fugă nebună partea a doua, susținuți de toți ceilalți coechipieri, cu al doilea pasându-i impecabil lui Koljic pentru golul egalizator. Vulcanul erupe de se-aude în cinci colțuri de județ.

Universitatea pune stăpânire pe joc și, cu zeci de mii de oameni în spate, împinge jocul spre poarta lui Bălgrădean. La debutul în alb-albastru, Meza Colli dă un assist pentru golul de poveste al lui Fedele. De poveste și de povești. Povești pe care noi toți, cei prezenți astăzi pe Oblemenco, le vom spune nepoților.

Povești cu feți frumoși din Bistreț, cu eroi în teren și în tribune și cu o echipă mare. Mare de tot. Aici e Universitatea Craiova și e nemuritoare.