Retro Știința cu Florin Jianu - Episodul 2

Maestrul Florin Jianu revine astăzi cu încă un material special din istoria alb-albastră. Vi-l redăm integral mai jos.

„În sezonul 1972-1973, Universitatea Craiova a pierdut în ultimul meci titlul de campioană a ţării, dar a câştigat unul nepreţuit, acela de campioană a unei mari iubiri.

În vara anului 1972 titlul a mers la Piteşti. Erau anii în care prinţul din Trivale domina fotbalul nostru. Ion Oblemenco obţinea al treilea titlu de golgheter al ţării, dar încă nu era de ajuns pentru a juca în naţională pentru că, spunea selecționerul Angelescu, nu ştia altceva decât să dea goluri. Nicolae Dobrin îi spunea la un moment dat lui Oblemenco, vechiul său prieten, că i-ar plăcea să fie coechipieri, pentru a distruge împreună „orice idee de apărare”. În 1974 au jucat împreună pentru Știința, din nefericire numai în meciuri de pregătire. De altfel, în ultimii douăzeci de ani de comunism doar Universitatea Craiova și FC Argeș, cu generații excepționale de fotbaliști, au putut câștiga campionate în fața echipelor departamentale.

1972 este anul în vara căruia Ion Oblemenco, Petre Deselnicu şi ceilalţi olteni au simţit că pot să lupte pentru campionat, deşi terminaseră pe locul 8 sezonul 71-72. Tot în acest an, din ordinul Partidului Comunist Român, Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport începe să fie condus de militari activi. Avantaj Steaua Bucureşti, avantaj Dinamo Bucureşti, cele două cluburi cu epoleți.

Universitatea a început campionatul acasă, în compania lui Rapid Bucureşti, pe care o învins-o cu două goluri frumoase, unul al Tunarului, celălalt al lui Iulică Bălan.

Etapa a doua Ştiinţa merge la Dinamo. Portarul titular, Florin Oprea, este accidentat şi în minutul 4 este înlocuit cu un portar de 19 ani transferat recent de la Sibiu, Gunesch. Nefericit debut.Scorul final este 5-2 pentru Dinamo, cele două goluri ale noastre fiind marcate de Nelu Oblemenco.

Pe 3 septembrie 1972 România întâlneşte Austria la Craiova. La acest meci apare primul banner pe un stadion românesc : „Un amănunt inedit şi pitoresc: la intrarea echipelor în teren, pe toată lăţimea tribunei a doua, a apărut cuvântul ROMÂNIA , scris din panouri tricolore purtate de spectatori.”(Radu Urziceanu, ziarul ”Sportul”).

Craiova face egal acasă cu campioana FC Argeş, un meci încrâncenat în urma căruia stadionul Central primeşte suspendare. La acest meci a apărut în lot pentru prima dată Mircea Chivu, tatăl celebrului Cristian Chivu.

Urmează o înfrângere dureroasă la Bacău, cu gol primit în ultima fază a meciului: SC Bacău- Universitatea Craiova 3-2.

Luna octombrie aduce pentru Oltenia victorii cu Tg. Mureş, Universitatea Cluj şi Jiul Petroșani, o înfrângere cu Farul Constanţa (o forţă în acei ani) dar şi fiorul resimţit în urma dublei operaţii de ulcer a lui Ion Oblemenco, sufletul echipei.

Au fost momente incredibile pentru anii pe care îi trăim. În vremuri în care internetul nu era nici măcar un vis, singura posibilitate a oltenilor de a afla veşti despre starea idolului era să meargă la spital să întrebe. Astfel că la Spitalul nr. 1 din Craiova s-au făcut adevărate pelerinaje, zeci de mii de oameni trecând pe acolo pentru a fi sufleteşte alături de Tunar.

Ştiinţa continuă cursa în campionat, dar cinci egaluri consecutive cu Sportul, Steaua, Petrolul, Steagul Roşu Braşov şi CSM Reşiţa taie din optimismul oltenilor.

În Cupa României, echipa înregistrează a cincea eliminare consecutivă ruşinoasă, pierzând lamentabil un meci cu divizionara secundă Metalul Bucureşti, scor 4-0.

Universitatea Craiova părea o echipă în criză, nereuşind să-şi găsească ritmul fără căpitanul ei, aflat încă în recuperare după operaţii.

În ultimele două etape ale turului, învingem UTA şi remizăm la CFR Cluj, iar clasamentul o plasează pe Craiova pe poziţia a cincea.

Cantonamentul de iarnă se face la Herculane. Ion Oblemenco este în lot, face alergări uşoare şi şochează ziariştii declarând că vrea să atace un nou titlu de golgheter. Mulţi oameni din lumea fotbalului credeau că niciodată nu va mai fi acelaşi fotbalist după ce aproape că îşi pierduse viaţa în urma dublei operaţii.

Returul lui Oblemenco a fost o poveste.

În primul meci, Ştiinţa face deplasarea la Rapid.

După meci, Rică Răducanu declara: “Nu vreau să-mi mai amintesc. Oblemenco m-a învins la golul trei cu un şut de la patruzeci de metri!”

Scorul final a fost 2-6. Craiova, cu un Oblemenco incredibil (se spune că a primit viza cu câteva ore înainte de meci de la un medic suporter rapidist, acesta crezând că dacă va juca probabil va face figuraţie pe teren) a întors scorul de două ori, tunarul înscriind la primul meci după operaţii trei goluri în Giuleştiul unde a debutase în Divizia A.

Craiova rămăsese fără suflet odată cu accidentarea lui Oblemenco. Revenirea căpitanului a dat aripi oltenilor, care bat Dinamo în Bănie în etapa următoare.

Era 25 martie 1973. Oblemenco înscria în minutul 4 singurul gol al meciului, gol ce îl aşază pe prima poziţie în clasamentul golgheterilor, deşi nu jucase decât jumătate din meciurile campionatului. Patruzeci de mii de olteni nu puteau crede că este acelaşi Oblemenco care driblase moartea cu cinci luni înainte. Această victorie ne-a adus la egalitate de puncte cu Steaua şi Dinamo.

FC Argeş, campioana en-titre, ne învinge apoi în Trivale cu 2-0.

Ştiinţa abordează mult mai precaut următoarele partide şi obţine victorii cu SC Bacău, Universitatea Cluj, ASA Tg. Mureş, Farul Constanţa, Sportul Studenţesc şi un egal pe un teren greu, la Jiul Petroşani.

La meciul de la Petroşani, trei mii de olteni fac deplasarea. Deşi echipa face egal după multe victorii, se întorc fericiţi la Craiova. În aceeaşi etapă, Rapidul învinge pe Dinamo şi Ştiinţa devine lider.

Etapa 25, 3 iunie 1973, Steaua Bucureşti-Universitatea Craiova, scor final 2-6.

Ziarul „Sportul” titrează: „Universitatea Craiova şi certificatul său de garanţie”.

Ştiinţa face un meci entuziasmant, zdrobind pe Steaua şi orice urmă de vis al ei la titlu. Teo Ţarălungă cu un gol, Oblemenco şi Marcu cu câte o dublă şi un autogol au picurat în tribunele stadionului Steaua amărăciune şi jale. Jurnaliştii sportivi fac un bilanţ intermediar şi constată că echipa noastră nu pierduse decât un meci din ultimele 18 şi acela pe terenul campioanei FC Argeş.

La Craiova, cei ce mai aveau câteva zile până să devină campionii unei mari iubiri, sunt aşteptaţi târziu în noapte de mii de suporteri.

Dinamo Bucureşti, simţind că titlul va ajunge la Craiova dacă se va juca pe teren, trimite pe CFR Cluj într-un cantonament în Germania în locul ei. Astfel, meciul dintre Dinamo şi CFR este replanificat şi urmează să se joace după încheierea campionatului.

Ştiinţa merge la Braşov şi pierde meciul ce putea să trimită titlul la Craiova. Adamache, portarul Steagului, portar de naţională, ţine poarta închisă şi Ştiinţa începe să tremure.

Oltenii joacă crispaţi şi la Ploieşti şi egalează greu după ce găzarii au condus cu 2-0.

Oblemenco face spectacol în faţa a patruzeci de mii de oameni cu CSM Reşiţa, iar în deplasarea de la CFR Cluj învingem cu 4-2 fără probleme.

24 iunie 1973.

Universitatea juca la Arad cu UTA, Dinamo acasă cu CFR Cluj.

Cele două restanţe au fost programate să se joace în acelaşi timp. Universitatea avea nevoie de un egal la Arad. Mii de olteni au susţinut echipa în acea deplasare. În anii aceia, galeria se numea ,,Ajax", un nume frumos împrumutat de la olandezii ce revoluționau fotbalul. Unul dintre suporterii emblematici ai Ştiinţei, supranumit Camion, fluturând cu prea mult entuziasm steagul alb-albastru, şi-a găsit sfârşitul sub roţile trenului.

Nici pe teren lucrurile nu au stat mai bine. Deşi un arădean a luat roşu în minutul 34, UTA a înscris în minutul 38 şi noi nu am mai putut egala .

La un moment dat, pe stadionul Dinamo, meciul a fost oprit treisprezece minute pe motiv de ploaie abundentă. Astfel, echipa Miliţiei a ştiut de câte goluri avea nevoie pentru a câştiga titlul la golaveraj.

De patru goluri avea nevoie și atâtea a înscris.

Ziaristul Laurenţiu Dumitrescu a descris în ziarul „Sportul” cel mai bine meciul de la Bucureşti: „Jucătorii CFR-ului îşi pot reproşa că n-au închis şi ochii în timp ce dinamoviştii şutau la poartă!”

Revista „Flacăra”, condusă de Adrian Păunescu, prezintă în premieră două campioane: cea a ţării, în alb-negru, Dinamo Bucureşti şi pe Universitatea Craiova, campioana unei mari iubiri. În acea vară

Ion Oblemenco a stins zâmbetul ironic al jurnaliştilor ce consemnau intenţia unui convalescent de a câştiga al patrulea titlu de golgheter. A reuşit, cu 21 de goluri.

Portarul Florin Oprea a atins o performanţă notabilă, neîncasând gol timp de 507 minute.

Aceasta este în cuvinte puţine şi multe bătăi de inimă povestea echipei care în 1973 a câştigat inimi fără a ridica niciun trofeu: Universitatea Craiova, campioana unei mari iubiri.”

#RetroStiinta